Ministerul Tineretului și Sportului

29 iulie – Ziua Imnului Naţional

Informare publică - Presa

29 iulie – Ziua Imnului Naţional

Astăzi, 29 iulie, sărbatorim Ziua Imnului Național. Cu acestă ocazie, se desfășoară o serie de evenimente publice la care sunteţi invitaţi să participați.  Sărbătoarea a fost introdusă de autoritățile statului român începând cu anul 1998 ca urmare a unei hotărâri a Senatului României din data de 18 mai 1998. De asemenea, imnul României, Deșteaptă-te române, a fost intonat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi, din Râmnicu Vâlcea, pentru ca mai apoi, imediat după Revoluția din Decembrie 1989, să fie introdus ca imn de stat.

Cu ocazia acestei sărbători, Ministerul Tineretului și Sportului, transmite tuturor românilor toate gândurile bune şi îi felicită încă o dată pe performerii sportului românesc care ne oferă de fiecare dată șansa să auzim imnul național, un simbol al României. Ne dorim ca la toate competiţiile la care participă ţara noastră să auzim Deșteaptă-te române! de cât mai multe ori.

Sentimentul unor astfel de momente este de neprețuit, de aceea vă invităm să vă îndreptați privirea către țară și către simbolurile noastre pentru viitorul tineretului și sportului din România.

De Ziua Imnului Naţional, Deşteaptă-te române!

Deşteaptă-te române!

Andrei MUREŞEAN

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechïul nost’ pământ!